Utilizator nou

Casa Universitarilor Bucuresti

de Mariela Vanu , 06 noiembrie 2009 , 252 afisari

Nostalgici sau interesati sa construim un prezent durabil, bazat pe cunoasterea si aprecierea valorilor trecutului, ascultam povestile depanate de cladiri, carora, de multe ori, interventia timpului le-a stirbit din stralucirea de odinioara, dar nu le rapeste din frumusete si eleganta. 

Ne-am obisnuit sa cunoastem oamenii din fotografii, opere de arta, acte sau documente, dar o putem face si din cladirile pe care acestia le ridica. Isi pastreaza astfel locul in memoria colectiva, unii cu povesti de rasunet, recompensati de istorie cu un loc aparte, altii controversati si discutati.

Situata pe strada Dionisie Lupu, la numarul 46, casa ce adaposteste astazi Casa Universitarilor a fost construita in jurul anului 1860 pentru bancherul Cezar Librecht.

La vremea aceea era directorul Postelor; vorbim de perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, iar dupa abdicarea acestuia din 1866, Librecht paraseste tara, iar locuinta sa este cumparata la licitatie de catre maresalul Palatului Regal in acea vreme, Gheorghe C. Filipescu.

Din 1947 cladirea este destinata cadrelor didactice carora li se amenajeaza aici un club, cu sali de lectura, conferinte, cinema si un restaurant. Incepand cu anul 2007 este proprietate a Universitatii Bucuresti.

Dincolo de valoarea sa istorica, in care se intalnesc eroi ai scenei politice romanesti, cladirea este reprezentativa pentru perioada sa, cu un extraordinar potential cultural. Pentru unii este greoaie, masiva, cu un decor eclectic nedefinit, pentru altii este plina de parfum de epoca, generand un mesaj al gustului vremii, al felului in care se comunica o ierarhie sociala, un statut, un loc in societate.

Bucurestiul a cunoscut in evolutia sa o trecere de la stilul oriental la cel de factura occidentala, un proces amplu ce l-a aliniat la civilizatia urbana a marilor orase europene. Urmare a acestui progres, si arhitectura a cunoscut o influenta aparte, ce se regaseste in stilul constructiilor aparute, iar transformarile sunt vizibile astazi in cladiri ce infrunta trecerea timpului.

Comertul, transporturile, cultura si urbanismul sunt elemente ale imaginii unui tablou de epoca realizat de oameni; numele unora este pastrat in documente, iar peste altii, din nefericire, s-a asternut uitarea.

Casa Librecht insumeaza un capitol de istorie si civilizatie care, dincolo de valoarea sa estetica, reprezinta un reper in peisajul bucurestean.

Modelele german si frantuzesc dau roade, iar elementele caracteristice acestora se impletesc fara agresivitate cu cele ale patrimoniului arhitecturii vechi romanesti, generand acel eclectism des intalnit in multe dintre cladirile ce intersecteaza drumurile noastre de zi cu zi.

Casa Universitarilor a fost construita dupa planurile arhitectului dalmat Luigi Lipizer, reunind elemente de factura romantica si neogotica, ce ii confera un aer maret, somptuos, monopolizand atentia inca de la intrare.

Curtea este generoasa, ampla, cu un parc ce o protejeaza de ritmul alert al strazii. Fantana din piatra nu mai racoreste astazi aerul prafuit al Bucurestiului, dar ne poate da un exemplu a ceea ce inseamna luxul si stralucirea unui trai la nivel inalt al timpului sau.  

Imobilul cuprinde un subsol inalt, in care se deschid numeroase incaperi, si un parter, unde fiecare spatiu poarta o denumire sugestiva.

Intelegerea stilului unei cladiri presupune un studiu amanuntit, in care suita de elemente decorative, geometria spatiilor si punctele-cheie construiesc rezultatul final. Atat detaliile cat si forma generala sunt importante, de aceea, analizand aspectul Casei Universitarilor, putem intelege armonizarea influentelor stilistice folosite aici.

Acoperisul, iregularitatile, ferestrele, matricea interiorului, impartirea pe zone de interes, fiecare reprezinta o fraza a mesajului estetic transmis. Functionalitatea sa, cea originala, pentru care a fost construita, a influentat aspectul cladirii. Detaliile decorative individuale si aranjamentul general al partilor componente se armonizeaza atat la interior, cat si la exterior.

Fatada este spectaculoasa, cu o intrare bogat decorata cu elemente specifice; in partea superioara privirea este atrasa de firidele inscrise cu migala, ca o dantelarie in piatra, si o scara masiva, ce produce un efect de scena, unic, fabulos.

Parapetul alterneaza sectiunile joase cu cele inalte, cornisa ascunde jocuri de lumini si umbre, iar ramele aparent greoaie ale ferestrelor se inscriu in aceeasi gama stilistica.

Elementele neogotice sunt prezente la tot pasul, creand un puternic efect dramatic.

Interiorul este pe masura, camerele sunt inalte, iar holul de intrare face legatura cu fiecare salon in parte. Coloanele impozante imprima aerul somptuos, iar zidaria policroma si varierea texturilor fac legatura dintre tavanul lucrat in caseta si restul incaperii. Trecerea de la coloana la pardoseala se face printr-o baza solida, iar legatura cu tavanul prin capiteluri realizeaza o armonie vizuala a orizontalei si verticalei.   

 

Comentarii

Newsletter