Cultura animalelor vs. cultura oamenilor

12 septembrie 2010 , 1079 afisari

Cand luam decizii privitoare la includerea unui animal in gospodarie sau familie, aceste decizii sunt si decizii culturale. Ele decurg din cultura pe care o avem, iar prezenta animalului va avea totdeauna un impact important asupra evolutiei profilului cultural al tuturor membrilor familiei, al copiilor in special.

Ne uitam, cand si cand, la cainele care ne priveste din iarba, la pisica care ne priveste din fotoliu, la porumbelul care ne priveste cu cate un ochi de pe pervaz, la pestele care ne priveste prin geam din bazinul de la supermarket sau la calul care pare ca ne priveste pe langa acoperitoarea montata de carutas. Acceptam cu usurinta ca avem stramosi sau rude comune, poate prin precambrian sau asa ceva, chestii vechi care nu obliga la nimic – rude de departe. Dar nu este usor sa gandim si sa simtim ca suntem inruditi cultural. Respingerea acestei idei e chiar o pavaza psihologica pentru noi cand ne uitam la gaina care ne priveste si pe care urmeaza s-o taiem, sau la porcul sau mielul care ne privesc si pe care ii vom regasi a doua zi, pe masa, in bucate de sarbatoare.

Au existat eforturi clarificatoare remarcabile: ale lui Darwin (omul este o specie rezultata, ca si celelalte specii, prin selectie naturala), Konrad Lorenz (comportamentele celorlalte animale sunt cu totul similare celui uman), Jeremy Bentham si Peter Singer (nu exista baza obiectiva in a distinge etic intre suferinta omului si suferinta altor animale) sau Bjork (omul, vazut din perspectiva unei alte specii, apare mai curand dominat de irationalitate si emotivitate). Civilizatia occidentala, de sorginte iudeo-crestina, ramane totusi captiva ideii ca omul domina regatul animal, de deasupra lui, eventual prin mandat divin. Orientalii sunt traditional mai egalitaristi in privinta diferitelor specii, dar abuzurile discretionare ale omului impotriva celorlalte animale (ca si impotriva oamenilor insisi) nu sunt corelate cu vreo arie culturala.

Rational si obiectiv, noi, oamenii, nu am clarificat nimic referitor la suflet si la mandatul divin de a dispune discretionar de celelalte animale, dar stim deja unele lucruri certe. Toate mamiferele simt durerea fizica prin aceleasi mecanisme, chiar daca exteriorizarea reactiei la durere este strans legata de modul de socializare al fiecarei specii. Pasarile si pestii simt durerea fizica mai putin intens, dar impactul durerii asupra echilibrului psihologic interior, care permite un comportament normal, acest impact este tot foarte mare, pana la catastrofal - ca si la mamifere. Traumele psihologice sunt cu atat mai distructive cu cat socializarea are un rol mai important.

Cum arata cultura cainilor? Sau a pisicilor? Sau a furnicilor? Sau a oilor? Sau a ciorilor? Sau a sobolanilor? Exista asa ceva? Acum nu multi ani, invatam la scoala ca numai omul foloseste unelte. Acum stim ca peste o suta de specii de mamifere, pasari, insecte, pesti contruiesc si folosesc unelte, transmitand “know-how”-ul geografic, intre grupuri si temporal, intre generatii. Parameciul poate invata (lucruri la nivelul lui de interes, bineinteles: trasee spre hrana). La majoritatea speciilor de pasari si mamifere comunicarea are componente de continut, gramatica si semnificatie care sunt invatate de individ, in timp, de la ceilalti membri ai grupului. Comportamente exprimand evident indignare, compasiune, solidaritate, altruism si alte caracteristici ale componentei etice a culturii au fost documentate abundent de etologi. Dominique Lestel, profesor de stiinte cognitive, considera ca stim suficient ca sa abandonam prejudecata ca numai omul dezvolta o cultura.

Consecinta ar trebui sa fie in primul rand culturala. Oamenii, “de cultura” sau doar oameni, se folosesc de oameni pentru a-si atinge scopurile materiale, emotionale, spirituale. Asa vor face, in continuare, si cu animalele ne-umane. Dar este firesc sa nu le mai privim ca pe obiecte cu viata, ci ca pe subiecti culturali, care au propriile aspiratii, impliniri, frustrari sau suferinte, au propriile lor valori culturale. Invatam sa respectam “cultura altor popoare”, chiar daca uneori ne cam … deranjeaza. Sa speram ca vom invata sa repectam si cultura altor animale, nu ca un demers impotriva intereselor specifice omului, ci spre implinirea propriei noastre culturi.

Material realizat pentru www.casamea.ro de domnul doctor medic veterinar Liviu Gaita.
www.ortovet.ro

 

Comentarii

  • fottcceodv

    01 martie 2017 4:29

    dGbqrr lpqnkzpzklkn, url=httphwkcywwzamgu.comhwkcywwzamguurl, link=httpzgytbuufmhky.comzgytbuufmhkylink, httppcpdgqlrpybp.com

    raspunde comentariului
  • wwoaurelrkw

    21 noiembrie 2015 21:09

    tAKECH aiwjozjmcbsb, url=httpaxzcrytvyuoc.comaxzcrytvyuocurl, link=httppxcjbfhwwdrp.compxcjbfhwwdrplink, httpkiposrszuuxl.com

    raspunde comentariului

Newsletter