Numele stiintific este „Strelitzia reginae”, datorat reginei  Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, sotia regelui englez George al III-lea, pentru a le carui Royal Botanical Garden planta a fost adusa in Britania, in anul 1773. Numele  popular, mult mai frumos, este „pasarea paradisului”.

Originea plantei este situata in Africa de Sud.

In conditii propice, planta poate atinge inaltimea de 1.5m si un diametru aproape tot atat de mare.

Frunzele, ovale, sunt lungi de aproximativ 20 cm, late de aproape tot atata si tari, impetuoase.

Florile sunt absolut superbe. Forma lor, dar şi culoarea (portocaliu cu albastru) amintesc puternic de splendida Pasare a Paradisului.

Ingrijirea plantei este foarte lesnicioasa, daca se respecta cateva reguli. In primul rand, fiind originara din Africa de Sud, nu sufera frigul deci, la noi, poate fi cultivata exclusiv la ghiveci, pentru a putea fi mutata in interior, peste iarna. Cat este tinuta afara trebuie plasata in semiumbra, doar patru ore pe zi avand nevoie de bataia directa a soarelui; deci, trebuie plasata intr-un loc prin care soarele trece relativ repede. Udarea este normala spre moderata, rezistand cu brio chiar si la perioade de seceta (nu plange cand plecati in concediu!). Este o planta foarte rezistenta la variatiile zilnice de temperatura, suportand diurn in jur de 32 de grade, iar nocturn chiar si 10-12C, deci se descurca de minune chiar si-n zonele deluroase si muntoase. Pamantul pe care-l adora trebuie sa fie drenabil si alcatuit din lut, ceva turba, nisip si granule de nitrogen si fosfor. Pont: cu cat ghiveciul este mai mic, cu mai putin sol in el, cu atat planta infloreste mai repede!

Inmultirea se face prin divizarea tuberilor, urmata de o perioada de cativa ani, in care planta nu infloreste.