Materialele de termoizolatie ecologice castiga tot mai mult teren prin caracteristicile pe care le prezinta, precum si prin faptul ca realizeaza case sanatoase.

Spune-mi cu ce material te izolezi ca sa-ti spun cum traiesti, ar putea fi o varianta a unui cunoscut proverb. Iar o alta varianta ar fi: Spune-mi cu ce material te izolezi ca sa-ti spun cat va fi factura de incalzire la iarna. Intre materialele care pot fi alese se numara: polistirenul expandat, cel extrudat sau grafitat, vata bazaltica, cea de sticla, spuma poliuretanica, dar si solutiile mai noi, mai ecologice, precum canepa, celuloza, lana si chiar hartia tocata.

Polistirenul este unul dintre materialele cel mai des folosite in acest moment pentru izolarea cladirilor. Destinatia lui principala este peretele exterior, insa sunt destul de intalnite situatiile in care se foloseste si la termoizolarea teraselor necirculabile, a acoperisurilor cu sarpanta din lemn, a planseelor dispuse peste incaperi reci sau la plafoanele suspendate sub acoperisuri. Grosimea placilor variaza intre 1 si 20 cm, pentru fatade, recomandabila fiind cea de minimum 10 cm. Decizia de a face economie la grosimea termoizolantului este una dintre cele mai proaste posibile. In ultima vreme s-a impus pe piata un sistem constructiv inovator, ce atribuie polistirenului, pe langa obisnuita lui functie termoizolanta, si pe aceea de cofraj.

Polistirenul extrudat este superior celui expandat, avand rezis­tenta mult crescuta la socuri mecanice (lovituri accidentale, grindina etc.) si permeabilitatea la apa mult scazuta. Calitatile termoizolante ale polistirenului au fost sporite prin grafitare.

Intre avantajele polistirenului se numara faptul ca izoleaza foarte bine cladirea, atat termic, cat si fonic, fara a o incarca semnificativ. Se poate folosi si in zone cu umiditate crescuta, deoarece nu absoarbe apa, poate fi ignifugat, nu se contracta si nu se dilata, nu este atacat de ciuperci sau daunatori, nu putrezeste. Este usor de prelucrat si de pus in opera, cu costuri mici de manopera. Principalul dezavantaj este ca nu lasa peretii sa respire, iar daca nu este ignifugat, este sensibil la foc.

Dupa cum o indica si numele, vata bazaltica este un produs natural obtinut din bazalt, o roca vulcanica inchisa la culoare. Vata de acest fel poate izola termic si fonic in intervalul de temperatura cuprins intre 50 °C si 700 sau 1000 °C. Este un produs natural si lasa cladirea sa respire. Deoarece este permeabila la vapori, nu incurajeaza formarea condensului si a mucegaiurilor si nu este permeabila si combustibila. Are insa o rezistenta foarte mica la compresiune, absoarbe apa (motiv pentru care este interzisa la fundatii si socluri) si nu permite incarcarea mecanica.

Spuma poliuretanica se obtine prin reactia chimica dintre doi componenti lichizi - poliolul si isocianatul - care, in conditii de temperatura si presiune controlate si cu ajutorul unei instalatii speciale, permit producerea pe loc a materialului izolant final, prin pulverizare sub jet de aer comprimat, pe suprafata de lucru. Spuma poliuretanica se muleaza perfect pe structura, nepermitand aerului sa se strecoare intre aceasta si stratul izolant, anuland spatiile in care s-ar putea dezvolta insecte sau ar putea patrunde soareci. Protejeaza structura si o rigidizeaza (in cazul unei cladiri din lemn, s-ar parea ca sporul de duritate este de 200%), stopeaza eventualele scurgeri ale acoperisului, reduce transmiterea vibratiilor. In plus, este o izolatie care nu incarca structura de rezistenta, principalul dezavantaj fiind insa pretul de cost.