Din mersul masinii nu vezi decit uriase cearceafuri publicitare, fatade cu tencuiala subrezita, ruine (la intersectia Ion Cimpineanu – bulevardul Balcescu), graffiti si kilometri de cabluri intinse intre stilpii de iluminat. Pe jos, vigilenta pietonilor este testata de gropile din trotuar, de masinile parcate anapoda, de stilpii publicitari si de gunoaie.
In timpul zilei, bulevardul rasuna de claxoanele soferilor prinsi in ambuteiaj iar seara de vijiiala asurzitoare a curselor de masini. Dupa caderea noptii isi intra in drepturi proxenetii, prostituatele, cersetorii si vinzatorii de droguri.
Nu este, deci, de mirare ca majoritatea celor care trec zilnic pe aici nu au habar ca intre Piata Romana si Piata Universitatii se afla una dintre cele mai remarcabile colectii de imobile moderniste din Europa. In schimb, Champs-Elysées-ul romanesc a devenit cartea de vizita a unei municipalitati incompetente.
Nu a fost intotdeauna asa. Dimpotriva, dezvoltarea moderna a Bucurestiului s-a datorat spiritului vizionar al generatiilor de arhitecti si primari antebelici. Axa nord-sud trasat la sfirsitul secolului XIX, a fost inspirata de planurile lui Haussmann pentru Paris[1], intr-o vreme cind Bucurestiul pastra inca aspectul unui oras oriental. Initial, cele doua bulevarde, care se intind pe o distanta de 1200 metri[2] intre Piata Romana si Piata Universitatii, s-au numit Take Ionescu (azi Magheru), pina la intersectia cu str. C. A Rosetti, si Ion C. Bratianu (azi Balcescu), pina la intersectia cu bulevardul Carol. In perioada interbelica aceasta era una dintre cele mai indraznete strazi europene, inspirata din arhitectura oraselor americane.
Majoritatea imobilelor, construite intre 1920 si 1940, impresioneaza prin varietatea fatadelor, jocul sofisticat al volumelor si orizontalitatea omogena a aliniamentelor.
Vizitatorul neavizat, agresat de zgomot, praf si murdarie s-ar mira sa afle ca portiunea dintre strada Pictor Verona si C. A. Rosetti si dintre C. A. Rosetti si strada Batistei sunt ansambluri de arhitectura inscrise pe lista monumentelor istorice si ca pe Bulevardul Magheru-Balcescu se afla 11 monumente de arhitectura, multe dintre ele intr-o stare avansata de degradare.
Comparatia cu Champs-Elysées sau las Ramblas din Barcelona nu este intimplatoare; bulevardul Magheru-Balcescu are o concentrare asemanatoare de functiuni multiple: cinematografe (Studio, Patria, Scala), teatre (Notarra, TNB), hoteluri (Ambasador, Lido, Intercontinental), librarii (Carturesti, Diverta, Noi, Sadoveanu), magazine de lux, birouri, galerii de arta, cofetarii, restaurante si fast-food-uri. Spre deosebire de Paris si Barcelona, insa, cele mai multe repere autohtone au disparut, inghitite de malaxorul comunist si de omogenizarea impusa de globalizare.
Cei mai renumiti arhitecti modernisti din Romania au cladiri reprezentative pe bulevardul Magheru-Balcescu. Horia Creanga a proiectat imobilul Patria (ARO- Asigurarea Romaneasca), Magheru 12-14, si cladirea Burileanu-Malaxa, Balcescu 35, Duiliu Marcu a proiectat Casa de Credit si Asigurari a Magistratilor pe Magheru 22, Arghir Culina este creatorul Hotelului Ambasador, Magheru 10. Imobilul Palladio, Magheru 43, il are ca arhitect pe Marcel Locar, iar imobilul Leonida & Co., Magheru 28-30, pe Ion Giurgea. Hotel Lido este creatia lui Ernest Doneaud, cladirea Creditului Minier de pe Balcescu 25 ii apartine lui State Balosin, Rudolf Fraenkel si I.G. Mayer au proiectat cladirea de birouri si cinematograful Scala. Cladirea Sun Assurance, Balcescu 22, apartine lui Herman Clejan. Pentru a trece in revista toate imobilele cu importanta arhitecturala si istorica ar fi nevoie de o prezentare separata.
Imobilul care a reprezentat, insa, punctul de plecare al modernismului romanesc este blocul ARO construit intre 1929-1931 la intersectia dintre Pictor Verona si Magheru vizavi de Casa lui D.A. Sturdza (azi libraria Carturesti - unicul imobil de secol XIX care inca mai supravietuieste). In afara de cele 73 de apartamente, cladirea a fost prevazuta la parter cu o sala de cinematograf si magazine. Cinematograful a fost construit mai tirziu, in 1934, in colaborare cu arhitectul Haralamb Georgescu.
Cutremurul din 1977 a afectat grav Bulevardul Magheru-Balcescu. Au disparut blocul Scala, aflat la intersectia strazii C.A. Rosetti si Magheru, blocul Casata, intersectia Take Ionescu cu Magheru si blocul Dunarea vizavi de cladirea Teatrului National. Alte imobile au fost partial avariate si reconstruite.
Bulevardul Magheru-Balcescu reprezinta una dintre zonele de mare interes a capitalei: arhitectura avangardista, importanta culturala si istorica il recomanda ca o prioritate pentru arhitecti si edili. Asta nu l-a impiedicat, insa, pe un fost presedinte al Ordinului Arhitectilor Bucuresti sa considere ca solutia salvatoare era demolarea unei treimi din imobile! Si am putea presupune, constructia unui nou bulevard al Victoriei, de data asta, nu a Socialismului, ci a Capitalismului de cumetrie!
Exista, insa, modele de succes pentru ca bulevardul Magheru sa isi recapete stralucirea de altadata. Tel Aviv, spre exemplu, atrage numerosi turisti prin restaurarea si promovarea zestrei de cladiri moderniste, comparabila cu a Bucurestiului ca dimensiune si importanta.
De ce nu are Primaria Capitalei o strategie viabila de reabilitare si promovare a bulevardului Magheru-Balcescu ca punct de interes turistic de prim rang? De ce nu reuseste sa consolideze cladirile afectate de cutremur? De ce nu interzice bannerele si meshurile pe cladirile de patrimoniu si pe arterele istorice ale capitalei? De ce nu este capabila sa gaseasca o modalitate de finantare pentru restaurarea fatadelor? De ce nu reface trotuarele intr-un mod unitar? De ce nu achizitioneaza mobilier stradal de bun gust? De ce nu reabiliteaza spatiile verzi? De ce nu dedica un culoar de circulatie transportului in comun? De ce nu creaza o banda verde in centrul bulevardului pentru a se face o legatura cu bulevardul Lascar Catargiu? De ce nu construieste mai multe treceri pentru pietoni?
Iata citeva dintre intrebarile pe care mi le-au pus zilele trecute prietenii mei veniti din Spania la vederea suferintelor bulevardului Magheru.
[1] Romanian Modernism, The Architecture of Bucharest, 1920-1940, Luminita Machedon and Ernie Schoffham, The MIT Press
[2] Ibid.
Text: Roxana Wring
Foto: Doina Vella
www.pro-do-mo.ro
-----------------------------------------------------------------------------------------------
5 lucruri simple pe care le puteti face
1. Daca observati interventii abuzive asupra unui imobil de patrimoniu (actiuni precum demolare, modificarea fatadei sau a volumetriei, suprainaltare, modificarea formei acoperisului etc.), asupra unei case cu valoare arhitecturala, istorica, estetica, emotionala; daca observati ca un astfel de imobil se afla intr-un stadiu avansat de degradare contactati asociatia Pro_Do_Mo: office@pro-do-mo.ro ori lasati-ne un mesaj aici, pe blogul “Un oras demolat prin nepasare”.
2. Implicati-va! Asociatia Pro_Do_Mo este in cautarea unor voluntari pentru proiectul de inventariere si fotografiere a imobilelor din Zonele Construite Protejate din Bucuresti. Detalii pe www.pro-do-mo.ro
3. Vorbiti despre actiunile noastre cu cei din jur; despre Asociatia Pro_Do_Mo, despre acest blog, etc.
4. Folositi-va de armele pe care le aveti: putere de decizie, de influenta, etc. De exemplu, daca sta in puterea voastra sa decideti alegerea unui nou sediu pentru firma la care lucrati sau pe care o detineti, nu alegeti imobile construite pe locul unor foste case de patrimoniu; imobile controversate; care distrug armonia unui sit arhitectural, etc
5. Semnati initiativa de modificare a Legii Monumentelor Istorice care este postata pe site-ul Asociatiei Pro_Do_Mo: www.pro-do-mo.ro .











Stralucirea si suferintele Bulevardului Magheru 
























|











